Mărturisesc că m-au intrigat anumite reacţii pe care le-au stârnit, în ultima vreme, unele intervenţii ale mele în presă. Fireşte, când te manifestezi în spaţiul public trebuie să-ţi asumi, vorba personajului lui Caragiale, „tăria opiniunilor” şi să accepţi totodată ideea că alţii pot fi de altă părere şi că e posibil ca dreptatea să fie de partea lor. Dar nu asta e în discuţie, ci modul în care eşti perceput…
Reacționarul trăiește o nouă tinerețe, ba chiar este bine-mersi în zilele noastre. În secolele trecute, membrii protipendadei conectate la rețelele (familiale) de putere, la funcții/demnități publice sau la alte forme de transmitere a privilegiilor, în momentul în care miroseau o eventuală schimbare care le-ar fi știrbit influența, poziția sau starea, treceau pe poziții defensive și trăgeau cu dinții de menținerea propriului statut. Iar când starea de fapt totuși se schimba…
