Aproape de fiecare dată când într-o discuție este pomenit „conservatorismul”, mai devreme sau mai târziu, se va preciza că acesta a murit în România imediat după Primul Război Mondial. Într-adevăr, conservatorismul organizat politic și-a dat duhul la începutul anilor ’20 ai secolului trecut. Nu despre conservatorismul politic/doctrinar este vorba în acest material, decât în mod indirect, ca rezultatul al ideilor ce devin acțiune politică; ceea ce trebuie avut în vedere…
A fi conservator e o formă de atașament față de bunătatea lumii, față de familiar și firesc, față de natură și cultură. E îngăduință față de natura umană, cu bunele și relele ei — conservatorul acceptă omul vechi și nu-și propune să creeze un om nou. E surâs homeric sau chaucerian, mai degrabă decât crispare moralizatoare. Nu e încremenire, ci mers liniștit, la pas. Conservatorul vrea să reformeze cuviincios și…
