– Deoarece lumea nu a început cu mine sau cu generația mea. În mileniile de până acum au trăit multi oameni înțelepți și s-au evidențiat multe idei, practici și creații valoroase. După cum au existat și multe idei și practici nefericite și dăunătoare, chiar dacă unele au fost poate motivate de intenții bune. Înțelepciunea, cultura rafinată și experiența acumulată de-a lungul secolelor merită atenția și prețuirea noastră, deși înteleg că viața are cursul ei și nu ar trebui să rămânem blocați în trecut.
– Pentru că atunci când văd un „gard” primul meu impuls nu este să-l dărâm, deși poate nu-mi place, ci mai degrabă să caut să înțeleg cine, când și de ce a pus acel gard.
– Pentru că pun preț pe valori, principii și practici precum: Libertate, Responsabilitate, Moderație-Prudență, Ordine, Meritocrație, Dialog, Credință, Demnitatea vieții, Comunitate, Proprietate și Inițiativă privată, Generozitate.
– Pentru că ideile, ideologiile și practicile care s-au contrapus conservatorismului au tot generat probleme și dureri, dovedindu-se liberticide. Fie că vorbim de marxism/comunism (care a făcut prăpăd în secolul XX) sau de curentul progresist (corectitudine politică, egalitarism/„echitate”, cultura anulării/cancel culture, reinginerie socială și alte asemenea utopii și abordări nefericite) care a fost îmbrățișat de mulți la acest început de secol.
– Pentru că prețuiesc compasiunea și solidaritatea, dar ca atitudini și practici asumate la nivel personal și comunitar, nu ca lucruri impuse din exterior prin taxare și ucaz. Să fii „generos” cu banii altora nu e mare scofală, dar „banii nu cresc în copaci”, chiar și atunci când statul controlează „tiparnița”. Cred în egalitatea de șansă, oportunități pentru fiecare, nu în mult trâmbițatul egalitarism de rezultat care mereu duce lucrurile spre sărăcie, dependență și arbitrariu.
– Pentru că nu tot ce e „nou” e și bun și nu tot ce e „vechi” e rău. Nu sunt împotriva noului, dar lucrurile și sistemele îmbunătățite vin mai degrabă în urma unor reforme precedate de analize și dezbateri așezate și nu în urma unor „revoluții creatoare”. – Pentru că în copilăria mea, petrecută în „Epoca de Aur” (care era în realitate vremea unei triste dictaturi comuniste, când milioane de români sufereau de frig, foame și frică), liderii care transmiteau sperantă și peste „Cortina de Fier” au fost Ronald Reagan și Margaret Thatcher, doi oameni de stat care prin politicile aplicate au contribuit la prosperitatea națiunilor lor și au devenit repere ale mișcarii conservatoare nord-atlantice.
– Sunt și alte motive, dar cred că le-am evidențiat pe cele principale. Și știu că fiecare dintre punctele de mai sus poate fi dublat și susținut de alte argumente și poziții dragi mișcării conservatoare.
– Înțeleg că trăim într-o vreme în care fiecare cuvânt și concept trebuie bine clarificat și definit. Atât prin „gen proxim și diferență specifică”, cât și prin contrapunere față de înțelesuri care pot acapara sau deturna anumiți termeni și concepte.
– Conservatorismul manifestat în țările din zona euro-atlantică e o doctrină filozofică și politică care are multe similitudini și convergențe cu liberalismul clasic și nu trebuie confundat cu abordările înguste și reacționare ce pot fi des întâlnite în această perioadă și în România și în alte țări. Putin nu este un apărător al creștinismului, el caută să conserve practicile, ethosul și simbolistica Uniunii Sovietice, nu lucrurile pe care conservatorii le-au susținut și protejat în ultimele 3 secole (de la Burke la Scruton).
– Un ceas stricat arată de două ori pe zi ora exactă, dar nici un om cu judecată nu și-ar ordona orarul și activitățile zilnice în funcție de acest ceas. Și spun asta pentru că am observat adesea în ultimii ani că noi, conservatorii, am fost criticați pentru că, ocazional, anumite poziționări pășuniste, nationalist-filetiste sau autoritariste se pot intersecta punctual cu cele conservatoare. Fiind un om de dreapta, cred în democrația constituțională și respect opiniile și preferințele altora care văd lucrurile diferit. Dar știu de ce sunt conservator și de ce consider paradigma conservatoare ca fiind adecvată. Și deja m-am obișnuit cu etichetările și jignirile pe care opțiunea mea conservatoare le atrage din partea acelora, a celor care înțeleg sau respectă prea puțin perspectivele altora. (autor: Cristian Șoimaru)
Teorie știm mulți să facem , e ok , e bine , dar de ce nu ne implicăm și activ ? Intelectualii autonumiți elitiști au fost și sunt doar niște sinecuriști lipsiți de MAGNA MORALIA . Să ne înțelegem , nu mă refer la autorul articolului .