O controversă de care ne-am fi putut lipsi s-a cuibărit recent în mintea anumitor conaționali. Am în vedere controversa privitoare la varianta propusă pentru noile cărți de identitate (buletine). Nemulțumirile cuprind două aspecte, unul ce atinge problema identității vizuale (lipsa culorilor drapelului) și un al doilea legat de identificarea obiectivă a persoanei (înlocuirea termenului „sex” cu „gen”).
În privința culorilor tricolorului, consider că acestea ar trebui să apară pe noul buletin din simplul motiv că orice stat suveran are înscris pe cartea de vizită denumirea și steagul; stema puținor state este recunoscută la nivel internațional și, oricum, de o nișă restrânsă de persoane. Chiar constituția României descrie culorile, așezarea și ordinea lor pe drapel (art. 12, alin. 1), stema nefiind însă indicată de constituție, pentru a fi lăsată pe seama legii organice, o categorie legislativă mai flexibilă decât cea constituțională. În consecință, pe lângă denumirea de România, elementul cel mai important de identificare și, totodată, cel mai natural, este drapelul. Exemplul unor state precum Franța, Spania sau Italia este relevant din acest punct de vedere. În plus, regulamentul UE la care se raportează autoritățile României (regulamentul 2019/1157) nu exclude vreun însemn național, menționează doar includerea unui cod compus din două litere, aparținând statului membru care emite documentul (RO în cazul nostru), imprimat într-un dreptunghi albastru înconjurat de un cerc format din douăsprezece stele galbene. Este deci loc (legislativ și fizic) ca pe lângă steagul UE, să apară și cel al României. Iar bâlbâielile autorităților cum că n-am avea tehnologia necesară pentru a insera culoare „roșu” din drapel ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns.
Când vine vorba despre identificarea obiectivă, subiectivitatea personală nu constituie decât o slăbiciune în ceea ce privește securizarea și eficiența cărților de identitate. Iar o eventuală trecere de la „sex” la „gen” tocmai asta ar reprezenta. Termenul „sex”, în contextul buletinelor, indică un dat biologic ce nu poate fi modificat: fie bărbat, fie femeie, biologic nu există vreo altă categorie umană. „Genul” în schimb, prin traducere din limba engleză („gender”), este o scorneală ideologică ce disociază imaginația de realitate, sugerând că fiecare se construiește, se deconstruiește și se reconstruiește social, fiecare este liber să se considere bărbat, femeie sau altceva, indiferent de sexul biologic. Astfel conceput, „genul” apare pentru prima dată în anii ’50 ai secolului trecut în scrierile psihologului John William Money (1921-2006). Ar fi hilar de întrebat ce s-ar întâmpla dacă cineva s-ar considera pe sine azi bărbat, mâine femeie, poimâine iar bărbat și apoi cine știe ce altă grozăvie. Ar trebui să-și schimbe buletinul de fiecare dată când se trezește altfel cu fața la cerșaf? Probabil din acest motiv, regulamentul 2019/1157 consideră facultativă desemnarea sexului/genului persoanei în cărțile de identitate. Totuși, state precum Franța, Italia sau Spania au trecut „sexul” în documentele de identitate ale propriilor cetățeni. Constituția României vorbește despre „sex” nu despre „gen”, iar dicționarul explicativ al limbii române atribuie genul operelor literare, artistice, gramaticii, plantelor sau animalelor. S-a schimbat limba română și eu n-am aflat?
Din fericire, varianta propusă este încă supusă unei dezbateri libere. Sper ca bunul-simț, măsura și logica să fie cele care vor lumina autoritățile să ia cea mai potrivită decizie în privința viitoarelor buletine, o decizie care să țină cont de observațiile antropologice sedimentate în secole de existență umană. Totodată, sper ca autoritățile să nu se lase impresionate nici de smiorcăielile propagandistice ale celor ce anunță revoluționarea societății și nici de lătrăturile celor care confundă valorile europene de sorginte greco-romană cu luptele greco-romane prin și pe lângă cimitire. (autor: Dumitru Bârlădeanu)
Foarte pertinent și la obiect comentariu.