Press "Enter" to skip to content

Ucraina, sfidarea rusă şi tragedia Europei (Ioan Stanomir)

Vladimir Putin nu este nici un accident al istoriei, după cum nu reprezintă un caz psihiatric. Preşedintele Federaţiei Ruse întruchipează, în toată agresivitatea sa barbară, statul rus: un stat care a cărui unică vocaţie a fost expansiunea teritorială şi împilarea popoarelor aflate sub suveranitatea cnutului său.

Acest stat rus de acum duce mai departe ambiţiile de revanşă sovietică şi nostalgia măreţiei ţariste. Modul său de manifestare poate surprinde doar pe cei lipsiţi de o minimă educaţie istorică. Conduita imperiului rus, indiferent de denumirile sale trecătoare, este constantă şi  previzibilă: în cele din urmă, puterea armată este singura care contează cu adevărat.

Acest stat rus, ipostaziat de Putin, a trecut  prin anii de incertitudine de după 1991 doar spre a regăsi, după un deceniu, resentimentul ca temelie a unei noi politici, interne şi externe, în egală măsură. Stat revizionist şi stat agresor,statul rus nu acceptă dreptul internaţional şi cooperarea internaţională decât ca pe nişte strategii de întărire a propriei sale poziţii hegemonice. Ipocrizia este elementul fără de care diplomaţia Rusiei nu poate funcţiona: moştenirea sovietică este în patrimoniul ei genetic.

Acest stat rus, înarmat graţie sumelor obţinute din exporturile energetice încurajate  de complicii săi europeni, atacă Ucraina. Bătălia pentru Kiev este o bătălie pentru Europa centrală şi de est. Tancurile ruse care înaintează acolo pot înainta, în anii de vin, spre Riga sau Chişinău. Armata rusă este pe cale să anihileze statalitatea Ucrainei şi să reducă la starea de sclavie o naţiune a cărei existenţă  Rusia nu o recunoaşte.

Agresivitatea Rusiei ar fi fost imposibilă în absenţa  solidarităţilor şi complicităţilor. Lista de oficiali europeni afiliaţi companiilor ruse este imaginea legăturilor ce explică, astăzi, timiditatea sancţiunilor. Pentru o parte însemnată a elitei Germaniei, acomodarea cu Putin este  o soluţie raţională: cedarea de teritorii este un preţ legitim pentru încheierea acestei tranzacţii.

Vladimir Putin atacă Ucraina acum pentru că slăbiciunea Occidentului îi oferă o ocazie pe care nu o poate rata. Rusia  nu  a ezitat, niciodată, să lovească atunci când inamicii ei au fost slabi şi dezuniţi. Laşitatea celor antrenaţi în relaţiile economice şi politice cu Rusia a acţionat ca un catalizator.

Tragedia Ucrainei evocă tragedia unei Europe centrale şi de est ameninţate, mortal, de imperialismul rus. Catastrofa de acum poate fi ocazia de a reflecta la impasul în care ne aflăm: lichidarea Ucrainei nu va fi decât începutul unui proces de expasiune sovietică. Precedentul de acum este unul dramatic şi neliniştitor.

Acelaşi stat care a  instituit imperiul stalinist şi a  reprimat 1956 şi 1968  se află pe străzile din Kiev. Ţinta acestui stat  a fost şi va fi mereu aceeaşi: constituirea unui domeniu colonial administrat de Moscova, prin intermediul unor lachei locali. Este, cel mai probabil, scenariul pe care Rusia îl rezervă Ucrainei: un protectorat rus, care păstrează doar iluzia unei independenţe nominale.

Un asemenea guvern – marionetă ar consfinţi restauraţia imperială. Dar ceea ce i se opune este voinţa de libertate a naţiunilor.  Eroismul Ucrainei şi protestele din Federaţia Rusă  sunt semnele unui curaj ce sfidează barbaria. Demnitatea popoarelor trebuie apărată de tirani.  Pentru ruşi, inamicul  lor implacabil este însuşi statul ce oprimă şi exploatează. Tragedia din Ucraina poate fi începutul sfârşitului pentru  imperiul rus.

(text apărut inițial pe Contributors și publicat cu acordul autorului)

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

© 2022 clubulconservatoriasi.ro - Toate drepturile rezervate