Prestația unui copil de 7 ani din Botoșani, la emisiunea Românii au talent, a devenit virală pe internet. Copilul a impresionat juriul și asistența cu un monolog despre care toată lumea a spus că este „discursul lui Vlad Țepeș”. Cu o prestație scenică puternică, știind foarte bine când și cum să rostească vorbele, tânărul botoșănean a primit chiar un Golden Buzz, mergând astfel direct în semifinală. Juriul a fost emoționat până la lacrimi, s-a vorbit despre patriotism curat, despre puterea mesajului, despre ce bine ar fi să fie și acum cum era pe vremea în care ar fi fost rostit discursul cu pricina.
Momentul în sine cred că ne obligă la o serie de reflecții, ce nu au nici o legătură cu talentul și abilitățile lui Rareș Prisacariu, ci cu valorile și principiile pe care le transmite generației tinere. Iar discuția trebuie să înceapă de la întrebarea: este normal să construim educația copiilor noștri pe falsuri și discursuri propagandistice, create de mașinăria de propagandă a unui partid totalitar? Trebuie spus de la bun început că ceea ce a recitat Rareș Prisacariu, pe scena Românii au talent nu este „discursul lui Vlad Țepeș”, nu avem nici o culegere cu discursuri ale domnului valah din care artiștii să preia fragmente și să recite când vor să impresioneze pe cineva. Textul care a smuls lacrimi este, de fapt, un pasaj din filmul Vlad Țepeș, realizat în 1979, în regia lui Doru Năstase, în plină ofensivă ideologică a național-comunismului. Celebrul „discurs” al lui Vlad Țepeș este, de fapt, o invenție a scenaristului și regizorului, care nu are nici o legătură cu realitatea istorică din perioada medievală. Oricât de dur ar suna, discursul în cauză este unul propagandistic, în care cei ce priveau filmul trebuiau să-l vadă pe noul conducător, Nicolae Ceaușescu într-o succesiune simbolică directă cu vechii domnitori.
Discursul a fost construit în așa fel încât să consolideze solidaritatea poporului în jurul conducătorului care știe tot timpul ce are de făcut, dar care este împiedicat de diferite uneltiri, ba ale boierilor, ba ale străinilor. Țara slugă la străini, era una din temele preferate ale propagandei ceaușiste, o idee atât de bine întipărită în mentalul colectiv încât a rămas până astăzi. În ceea ce privește expresia „n-au știut să vă taie la vreme”, nu este oare o justificare voalată a represiunii și terorii violente din anii ’50 și care a fost dusă cu alte mijloace în anii ’70-’80, împotriva celor care îl contestau pe „geniul Carpaților”? Ar mai fi multe de spus despre cum scenariști și regizori, actori și artiști de multe feluri, au răspuns la comenzile marelui cârmaci și au indus în societate temeri, frici și idei care astăzi ies la suprafață într-un mod cât se poate de gregar.
Nimic nu scuză astăzi dezinteresul societății pentru propria istorie și nu există nici o explicație pentru refuzul îndărătnic de a privi trecutul cu ochi mai critici. La mai bine de 30 de ani de la Revoluție, timp în care s-au publicat mii de cărți, colecții de documente, au fost scoase la lumină manuscrise inedite, noi încă privim istoria prin ochii propagandiștilor lui Ceaușescu. Este acest lucru normal? Uneori este dificil să înțelegi că realitățile din au fost diferite de ceea ce a vrut partidul-stat să știi, dar trebuie să ne deschidem orizonturile și, cel mai important, lecturile. Avem astăzi acces la informații la care oamenii din perioada în care Doru Năstase făcea filmul Vlad Țepeș, nici nu visau și totuși, rămânem orbi. Ne place să înotăm în același ocean de propagandă și îi mai tragem și pe cei tineri după noi.
Astăzi, ca tânăr, ai posibilități nenumărate să te realizezi, ești liber să călătorești, să vizitezi muzee și biblioteci din străinătate, ai acces la cultura mare, poți exersa diferite experiențe, mobilitatea socială este mai dinamică așa cum nu a fost niciodată. Și totuși, noi ținem să le transferăm copiilor noștri propriile frustrări, le inoculăm frica de străini, îi facem să creadă că țara va funcționa doar când unii vor fi „tăiați la vreme”, că buna rânduială va veni doar când va apărea un nou Vlad Țepeș sau chiar un Nicolae Ceaușescu. În loc să-i învățăm să fie optimiști, să viseze, să fie solidari, să se implice, să călătorească, să vadă alte culturi, ținem cu tot dinadinsul să le insuflăm patriotismul de partid, gregar, ranchiunos, creat pe minciună și ură. Oare nu avem destui falși patrioți acum prin birourile parlamentare și guvernamentale, vrem să creștem noi generații cu aceeași mentalitate? Defetismul și încrâncenarea nu au ce căuta pe chipul unui copil de șapte ani, acolo este loc doar pentru bucurie, curaj, voință, optimism, creativitate.
(text publicat inițial pe Darabaneni.ro și republicat cu acordul autorului)
Be First to Comment