Se spune – cu câtă îndreptăţire, e o altă poveste – că ultima impresie contează. Cineva care a avut o prestaţie mediocră sau chiar dezamăgitoare poate lăsa o imagine favorabilă dacă la urmă ne face surpriza unei schimbări radicale de comportament. O echipă de fotbal care se chinuieşte lamentabil 80 de minute devine brusc o învingătoare merituoasă, sau chiar briliantă, dacă în ultimele zece minute dă adversarilor trei goluri. Politicienii inteligenţi ştiu să-şi dozeze eforturile în timpul unei campanii electorale şi scot „artileria grea” către final. Şi aşa mai departe, exemplele sunt numeroase. Mă gândeam, prin analogie, ce ultimă impresie ne-au lăsat protagoniştii vieţii politice din România în anul 2023, an pre-electoral. E poate util să facem o rapidă trecere în revistă.
A fost un an catastrofal pentru imaginea preşedintelui Iohannis, care oricum nu era câtuşi de puţin una pozitivă. Cireaşa de pe tort Iohannis a pus-o refuzând să dezvăluie costurile călătoriilor sale externe şi invocând o dispoziţie legală pe care el însuşi a dat-o în folosul propriu. Această încăpăţânare este de neînţeles şi cu siguranţă că un om inteligent (mă rog, cu o inteligenţă medie) nu ar face aşa ceva. Nu e de mirare că atitudinea sa a fost taxată drept dispreţuitoare şi arogantă. Ieşirea din scenă a lui Klaus Iohannis este penibilă.
Guvernul condus de Marcel Ciolacu s-a ilustrat prin decizii controversate şi contradictorii. Prim-ministrul repetă papagaliceşte că acţionează pentru „binele românilor” numai că măsurile concrete pe care le ia guvernul lovesc în întreprinzători şi îi favorizează pe evazionişti. Practica sinecurilor este la mare cinste, posturi importante se dau unor incompetenţi. Corupţia înfloreşte, şpaga este o specialitate naţională. Despre mai mulţi miniştri din guvern n-aş avea ce să spun fiindcă prezenţa lor e atât de ştearsă încât n-au lăsat nici o impresie. O menţiune specială însă pentru Ligia Deca, maestră în a aduna like-uri pe Facebook.
În ce priveşte parlamentul, lucrurile sunt clare: transformarea lui în circ e un fapt împlinit. Situaţiile groteşti pe care le-am văzut dăunezi ţin de bâlci nu de viaţă parlamentară. Halucinant e faptul că două dintre personajele care s-au dat – cu voluptate – în stambă, Şoşoacă şi Simion, sunt (se zice) în topul preferinţelor românilor pentru prezidenţiale. Un escroc şi o ţoapă! Parlamentarii decenţi, căci ei există totuşi, se află în minoritate şi ei sunt tocaţi mărunt la posturile TV aservite puterii.
Mass-media e în derivă. La televiziune nu se mai vorbeşte româneşte, ci un fel de jargon împănat cu clişee, texte insipide sunt debitate trudnic şi şovăielnic. Pe platouri se succed aceleaşi figuri, „experţi” în toate şi în nimic: „profesorul” (?) Marius Pieleanu oficiază acum la Digi 24, la fel Liliana Ruse, după ce ambii combăteau la România TV şi la Antena 3, eternul Cristian Diaconescu, al cărui scurt mandat la externe îi conferă o competenţă infailibilă în geopolitica mondială, şi, mai nou, Serghei Mizil, vedetă TV şi cunoscător „din interior”, vezi bine, al nomenklaturii comuniste.
Păi cum să nu aibă succes Serghei Mizil? Nişte sondaje foarte recente arată că un mare număr de români regretă epoca ceauşistă, deoarece „înainte era mai bine”. Aiuritor! Nici nu voi insista asupra acestui aspect, mi se pare indecent să o fac în aceste zile.
În definitiv, această ultimă impresie proastă arată un deficit patologic de memorie.
(text publicat inițial de Ziarul de Iași și republicat cu acordul autorului)
Be First to Comment