Modul cel mai demn cum putem aduce omagiile noastre d-lui L. Catargiu este să reamintim şi să relevăm cu această ocazie, cum înţelegem noi misiunea, ce d-sa o are pentru partidul conservator, şi pentru binele ţării, spre lămurirea tuturora, a adversarilor ca şi a prietenilor noştri.
Dl. L. Catargiu ne găseşte uniţi aşa cum eram şi în anul trecut când d-sa a vizitat Iaşul.
Unirea noastră mai strânsă la Iaşi nu este datorită vreunei simple combinaţii de oportunitate. Ea este în orientarea noastră mai mult decât atât.
Când după vreo trei ani de conlucrare împreună, am constatat că am făcut pentru binele acestei ţări, tot ce după împrejurări puteam face împreună, ne-am dat seama, că o bună parte din credinţele noastre, ca sistem de guvernământ şi ca program de activitate politică, s-a întrupat în actele partidului conservator.
Atunci am căutat o formă în care să expimăm în faţa ţării rezultatul obţinut până la acea epocă şi perspectiva ce se deschide pentru viitor.
Atunci am înfiinţat împreună cu toţii clubul conservator din Iaşi chemând la prezidenţia de onoare a acestui club pe omul care contribuise în cea mai mare parte la această operă, pe dl. L. Catargiu.
Atunci dl. P. Carp a relevat în cameră cu cuvinte calde venite de la inimă rolul ce îndeplinea dl. L.Catargiu de a uni tradiţiile trecute ale partidului conservator cu aspiraţiilee viitorului.
„Mărturisesc că nu cunosc un rol mai frumos şi îmi doresc şi mie la sfârşitul carierei mele politice, rolul acesta pe care îl are astăzi dl. L.Catargiu” – a zis dl. P. Carp.
A întemeia un partid de guvernământ pe anumite credinţe politice, care să nu fie nici a unei clase sociale nici a unei tovărăşii de interese;
– un partid cu vederi clare şi precise asupra misiunii şi activităţii sale, care să nu promită în opoziţie ceea ce nu poate ţine, când vine la guvern, să nu-şi schimbe atitudinea după interese de oportunitate când spre dreapta când spre stânga;
– un partid care să se distingă prin binele ce este în stare de a face în sens pozitiv şi nu prin lupta pătimaşă de insulte şi calomnii, de prigoniri şi răzbunări contra adversarilor;
– un partid fără clică şi coterii pentru a vâna sinecurele şi profiturile ilicite şi imorale;
– un partid în fine care să introducă probitatea, respectul adevărului şi buna cuviinţă în viaţa politică;
– un partid care să răspundă în plină măsură la toate aceste exigenţe este, poate după nivelul cultural şi după elementele de care dispune această ţară, o aspiraţie care rămâne în bună parte în seama viitorului.
Şi totuşi acestea au fost aspiraţiile ce au încălzit inima unui om, care nu s-a jenat să declare în plin parlament, într-un moment dat, că a rămas singur în ţară, dar că nu pierde speranţa de a se vedea înconjurat de mulţi. Tăria credinţei sale a fost atât de puternică încât a izbutit, să fie înțeles şi să se găsească în fruntea unui mănunchi de oameni devotaţi aceloraşi convingeri.
Cu aceştia împreună a intrat în rândurile partidului conservator cu grupul său, astăzi devenit o legiune.
Dl. L. Catargiu, şeful acestui partid, are deci ca şi până acum aceeaşi frumoasă misiune de a da cu prestigiul trecutului avânt aspiraţiilor noi.
D-sa are, desigur, aceeaşi dorinţă de a merge pe calea începută. Conlucrarea mai apropiată a unui grup democrat cu partidul conservator este un nou indiciu că dl. Catargiu este înclinat a continua opera.
D-sa înţelege însă desigur ca şi noi, că această misiune nu se îndeplineşte nici prin simple declaraţii, nici prin voturi şi forme aparente, ci numai după măsura şi puterea reală a lucrurilor şi a împrejurărilor.
Dovada cea mai bună ne-o dau liberalii, care deşi au o grupare cu forme unite şi compacte, arată la fiecare pas că nu sunt în stare să urmărească realizarea nici uneia din aspiraţiile care ridică meritul moral al unui partid de guvernământ.
Experienţa a dovedit, din contra, că partidul conservator deşi întemeiat pe două grupări încă nefuzionate deplin, s-a relevat ţării pe toate punctele menţionate mai sus cu mult deasupra liberalilor.
Când vom putea da ţării dovada reală că bunele noastre intenţii pătrund neştirbite prin mijlocul tuturor împrejurărilor care le trăgănează, când vom avea în fapt siguranţa că putem păşi înainte pe aceeaşi cale a regenerării partidului conservator în partid de guvernământ cu aspiraţii moderne, cum am început, vom fi fericiţi să primim preşedinţia de onoare a d-lui L. Catargiu la clubul unit din Bucureşti.
Dorim d-lui L. Catargiu să încununeze cariera sa politică şi cu acest succes.
(Petru Th. Missir, D-l Lascăr Catargiu la Iași, în „Era Nouă”, an VI, nr. 349, 9/21 iunie 1896, pp. 1-2)