De mai bine de o sută de ani încoace, istoria lor e făcută din trădări, crime, înșelătorii, compromisuri, neadevăruri. Tot lecția KGB se vede în propaganda pe care Kremlinul o răspândește folosindu-se acum și de noile canale de comunicare. O propagandă rudimentară, dar surprinzător de eficientă.
E de înțeles că discuțiile din Alaska și de la Washington au fost urmărite cu interes și au stârnit multe speranțe. Dar dacă există o forță care va împiedica realizarea unui acord de pace, aceasta este Rusia.
Ceea ce dă imediat de gândit este refuzul Moscovei de a accepta încetarea focului și de a admite necesitatea unui armistițiu. Nu e de mirare: rușii au continuat bombardamentele în timpul tratativelor și pot relua oricând acțiunile agresive. Au în spate o lungă tradiție a duplicității și a minciunii. În 1956, la revoluția maghiară, au dat asigurări că liderii de la Budapesta nu vor suferi repercusiuni: aceștia au fost, se știe, executați. Un exemplu printre multe altele. Kremlinul nu știe ce înseamnă onoarea și cuvântul dat. Să nu uităm că Putin este obsedat de moștenirea sovietică și că visează la refacerea teritorială a URSS (acesta era mesajul transmis de tricoul lui Lavrov). Garanții pentru Ucraina? Dar ele existau deja, prin acordurile de la începutul anilor ’90, și au fost încălcate cu nerușinare. Ucraina a renunțat atunci la arsenalul nuclear în schimbul garanției că îi va fi respectată independența și îi vor fi recunoscute granițele: trei decenii mai târziu, praful s-a ales de aceste „garanții”.
Multe din comentariile apărute în aceste zile insistă asupra lipsei de credibilitate a rușilor. De mai bine de o sută de ani încoace (dar am putea coborî mai adânc în trecut) istoria lor e făcută din trădări, crime (în cea mai autentică tradiție kaghebistă, Putin își lichidează opozanții), înșelătorii, compromisuri, neadevăruri. Tot lecția KGB se vede în propaganda pe care Kremlinul o răspândește folosindu-se acum și de noile canale de comunicare. O propagandă rudimentară, dar surprinzător de eficientă.
Surprinzător fiindcă victimele ei par a ignora istoria și acordă credit unui regim dictatorial, condus de un om ce are o venerație pentru Stalin. Am fost ocupați de ruși după Al Doilea Război Mondial, rușii au instalat la noi un regim de teroare, am trăit cu frica de cizmele rusești, iar astăzi tot felul de descreierați îl elogiază pe Putin și cred că a fi sub stăpânire rusească este un lucru de dorit. În schimb, e înjurată (n-am alt cuvânt) Franța și, prin ea, modelul occidental de civilizație. România cunoaște o gravă criză spirituală și morală, și din cauza nivelului intelectual extrem de scăzut. E o Românie care trăiește în spațiul dezolant și tâmpizant al TikTok-ului, o Românie în care balivernele cele mai aiuritoare sunt luate drept adevăruri incontestabile.
Al doilea fenomen care e și el puternic încurajat de propaganda rusească, un fenomen la care nu ne așteptam, este diabolizarea Moldovei. De la febra unionistă din anii ’90 am trecut la neîncredere și apoi la dușmănie pe față. Maia Sandu e la fel de detestată ca Macron. Sigur, nu e un curent de opinie majoritar, dar simpla lui existență ridică mari semne de întrebare precum și motive de îngrijorare, în acest an electoral de capitală însemnătate pentru moldoveni.
Propagandei rusești trebuie să îi răspundem cu fermitate și cu un discurs coerent și riguros argumentat. E un imperativ ce trebuie pus sub semnul urgenței.
(text publicat inițial de Ziarul de Iași și republicat cu acordul autorului)