Într-una din cele mai cunoscute piese ale sale, Scaunele (1952), Eugen Ionescu pune în scenă două personaje, Bătrânul şi Bătrâna, care primesc, cu politeţurile de rigoare, o mulţime de invitaţi ce urmează să ia cunoştinţă de mesajul unui misterios Orator. Numai că invitaţii rămân invizibili în timp ce gazdele tot aduc scaune care se acumulează umplând până la refuz spaţiul scenic. La sfârşit, Oratorul îşi face apariţia, bătrânii – fericiţi că şi-au…